Sămânța bună
Nu vă voi lăsa orfani
Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna.
Ioan 14.16
Era foarte aproape momentul când Domnul Isus urma să Se înalțe la cer, lăsându-i pe ucenici întristați aici jos pe pământ. Erau momente solemne, pe care numai cei care au trecut prin diferite despărțiri le pot înțelege la adevărata lor profunzime. Dar acolo, împreună cu ucenicii, era încă Domnul și Învățătorul lor ceresc. El știa tot ce urma să se întâmple cu ei și cu toți cei care vor crede prin mărturia lor. De aceea, inima iubitoare a Domnului le-a îndreptat atenția spre Duhul Sfânt, spunându-le: „Nu vă voi lăsa orfani“. Duhul Sfânt avea să umple acest gol pe care absența Învățătorului ceresc urma să-l producă. Ce Domn minunat, ce purtare de grijă față de cei ai Săi! De îndată ce porțile cerului s-au închis, după ce L-au primit pe Domnul cel înălțat care Își încheiase lucrarea de împlinire a planului lui Dumnezeu, a fost formată Biserica, prin botezul cu Duhul Sfânt, în ziua Cincizecimii.
Înțelegem noi ce privilegiu măreț avem, de a trăi în perioada harului, în care lucrează Duhul Sfânt? Realizăm noi că nu poate exista nicio aspirație cerească, nicio privire înălțată a credinței fără influența plină de har a Duhului Sfânt? Credincios slujbei Sale și Numelui Domnului, Mângâietorul prezintă caracterul și lucrarea Mântuitorului nostru Isus Hristos cu o frumusețe și o înțelegere plină de prospețime duhovnicească. Ce fericiți sunt creștinii care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal! Ei au în cer un Mângâietor, dar care locuiește și în inima lor.