Sămânța bună

Privind la viața sa, un medic spunea: „Mama mea s-a rugat mult pentru mine și nu și-a pierdut niciodată speranța că mă voi întoarce la Dumnezeu. Dar încă din primul an de școală am început să mă îndepărtez tot mai mult de Dumnezeu. Stilul meu de viață ușuratic m-a constrâns să vând unele lucruri de care nu prea mai aveam nevoie. Astfel am vândut și Biblia pe care mi-o dăduse mama când am plecat de acasă.

Mai târziu, când am început să lucrez ca medic într-un spital, am văzut acolo tot felul de necazuri. Ocazional, când am intrat în contact cu oameni credincioși, a trebuit să mă gândesc din nou la mama și la tinerețea mea. Într-o zi, la spital a fost adus un zidar grav rănit. Starea lui era fără speranță și el știa că va muri. Cu toate acestea, expresia fericită de pe fața lui m-a emoționat, mai ales că știam că avea dureri insuportabile. Bolnavul nu avea rude, iar când a murit, bunurile sale au fost verificate în prezența mea. A ieșit la iveală o Biblie… Cât de șocat am fost când mi-am dat seama că era Biblia pe care mama mi-o dăduse în urmă cu mulți ani! Pe prima pagină erau scrise de mâna mamei numele meu și un verset.

Ultimul proprietar citise mult în această Biblie, pentru că unele pasaje erau marcate. Foarte mișcat, mi-am văzut deodată în fața ochilor toată viața mea păcătoasă. N-am găsit odihnă până nu L-am acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al meu“.