Sămânța bună

Daffa, un băiat de 12 ani din Etiopia, își dorea foarte mult să învețe să citească. Dar nu-și putea plăti taxele școlare, pentru că tatăl său murise, iar mama lui câștiga mult prea puțini bani. Profesorul i-a permis totuși să stea și el puțin la școală. În acest fel, Daffa a învățat până la urmă să citească. De acum, cea mai mare dorință a lui era să aibă o carte.

Într-o zi a trebuit să ducă o capră la piață. Acolo un bărbat vindea cărți. Una costa cât ar fi câștigat Daffa într-o săptămână păzind turma de capre. Cu toate acestea, Daffa a reușit să achite cartea. Încântat, și-a dus comoara acasă și a început să silabisească. În această carte erau relatări frumoase despre Copilul sărac, la nașterea Căruia tot cerul s-a pus în mișcare. Dar și mai minunate i s-au părut istorisirile despre Omul Isus, Salvatorul, căci – s-a gândit Daffa – „dacă El ar fi fost aici, l-ar fi vindecat și pe tatăl meu“.

După ani de zile, în acel sat au venit câțiva misionari care doreau să construiască o școală și să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu și despre Fiul Său, Isus Hristos. Când Daffa a auzit rostindu-se Numele Isus, inima a început să-i bată cu putere. „Cu siguranță, este Omul din carte!“ – A rugat-o pe mama lui să-i dea voie să lucreze cu acei oameni albi, iar ea l-a lăsat. Într-o seară, unul dintre misionari a venit la cortul băiatului și nu-i venea să creadă ce auzea: Daffa le citea din Biblie celor din cort, apoi a îngenuncheat și L-a rugat stăruitor pe Dumnezeu să binecuvânteze munca misionarilor.