Sămânța bună

Pe 1 august 1849, la îmbarcarea sa pentru cea dintâi călătorie misionară în Africa, David Livingstone (1813‑1873) a fost însoțit de prietenii săi, care doreau să‑și ia rămas‑bun de la el. De fapt, unii mai neliniștiți îl rugau să nu plece. Atunci misionarul a deschis Biblia și le‑a citit Matei 28.20. Apoi a adăugat: Acestea sunt cuvintele Celui care este Domn. De aceea, să plecăm! Mai târziu, la universitatea din Glasgow, el le‑a spus ascultătorilor săi: Vreți să aflați ce m‑a susținut de‑a lungul anilor de ședere printre oamenii a căror limbă nu o puteam înțelege și a căror purtare față de mine era de multe ori ostilă? Au fost cuvintele Domnului: „Eu sunt cu voi în toate zilele“.

Adresându‑se din îndepărtatul continent african celor din familia sa, celebrul explorator, misionarul Livingstone, le scria: Eu sunt nemuritor atât timp cât lucrarea mea nu este terminată… Dorea să‑i liniștească, făcându‑i să înțeleagă, într‑o manieră convingătoare, că viața lui era în mâinile Domnului. Domnul fixează sfârșitul serviciului nostru. El îi va scurta sau îi va lungi durata, după cum voiește.

În 1866, medicul scoțian pleca pentru a treia oară în Africa. Deoarece el nu mai trimisese niciun mesaj, a fost organizată o operațiune de căutare a sa, cu 200 de cărăuși. Jurnalistul sub drapel american, H. M. Stanley, parcurgând o mie de kilometri de junglă, îl găsește, în sfârșit, la cinci ani de la ultima lui plecare. Era slab, ajunsese doar o umbră de om, din lipsă de alimente. În jurnalul său avea să scrie: „Mă simțeam ca omul căzut între tâlhari. Nu mai aveam nicio speranță. Dar, când duhul meu a fost doborât cu totul, atunci a sosit bunul samaritean…“. Să căutăm nevoile credincioșilor misionari!