Sămânța bună

Evanghelia după Luca relatează întâlnirea remarcabilă a Domnului Isus cu vameșul Levi. Numit și Matei, el se afla la vamă când l‑a văzut Isus. În acea vreme, colectorii de taxe din Israel lucrau pentru forțele de ocupație romane. Taxele vamale și fiscale erau executate chiar și prin forță militară, dacă era cazul. Din acest motiv, vameșii aveau o reputație proastă printre compatrioții lor. Nu ni se spune mai mult despre practica profesională a lui Levi, dar foarte probabil să se fi îmbogățit și el, asemenea altor colectori din vremea sa, prin abuz de taxe. Domnul Isus îl vede pe Levi – și El distinge mult mai mult. Vede că Levi tânjește în inima sa după dragoste, după o conștiință curată și după o viață cu sens. Isus îi poate da vameșului toate acestea și mult mai mult. Îi adresează doar două cuvinte: „Urmează‑Mă!“.

Să ne punem în locul lui: în spate avea oficiul vamal, sursă de venit în continuă creștere, iar în față Îl avea pe Isus, Cel despre care Evangheliile ne spun că nu dispunea de bunuri materiale. Ce‑o fi gândit Levi în acel moment? Să rămân pe locul meu, sau să‑L urmez pe acest Isus despre care se spune că este Mesia? „Și, lăsând toate, s‑a ridicat și L‑a urmat“ (Luca 5.28). Și Levi mai face ceva – el organizează un ospăț pentru Domnul Isus și pentru ucenicii Săi, la care invită și o mare mulțime de vameși. Cu această ocazie, Isus explică în urechile acelor farisei și cărturari nemulțumiți rostul venirii Sale, de a‑i chema pe păcătoși la pocăință, la o schimbare de viață și la a‑L urma pe El. Mai târziu, Dumnezeu l‑a folosit pe Levi pentru a scrie Evanghelia după Matei.