Sămânța bună

În anul 1513 erau aduși primii sclavi africani în Puerto‑Rico. De atunci, raidurile colonialiștilor de capturare a robilor, precum și războaiele intertribale au luat amploare. Răpiți și sechestrați, puși în lanțuri grele de fier, duși cu vaporul pe alte continente în cele mai groaznice condiții, vânduți unor negustori brutali, condamnați la muncă silnică, mai mult de trei milioane de sclavi africani au fost vânduți numai în Brazilia de către negustorii portughezi în epoca modernă. În 1820, în Statele Unite, sub impulsul evangheliștilor, s‑a născut sentimentul că deținerea de sclavi este un păcat și că proprietarii trebuia să se elibereze de el. Abia în 1865 a fost abolită în SUA sclavia.În mod regretabil, și astăzi se estimează că trăiesc în condiții asemănătoare sclaviei peste douăzeci de milioane de oameni din întreaga lume. Cât de îngrozitor, când ne gândim la soarta fiecărui individ cuprins în acest număr!

Biblia ne vorbește despre o robie care nu are nimic de‑a face cu libertatea exterioară: suntem constrânși să acționăm sub efectul unor forțe lăuntrice. De unde provine această înclinație de a spune sau a face răul? Cauza este păcatul, un principiu rău care ne domină gândirea. Acest lucru este vizibil de timpuriu în viața omului, atunci când copilul își sfidează în mod deliberat părinții sau face intenționat răul. Nu este deloc o exagerare când Biblia ne numește „robi ai păcatului“ (Romani 6.20). Doar atunci când ne dăm seama că nu ne putem elibera singuri, Dumnezeu ne poate oferi harul Său. Domnul Isus eliberează de păcat și doar așa vom putea fi „cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36).