Sămânța bună
Cvadrilaterul iubirii
Cum M‑a iubit pe Mine Tatăl, așa v‑am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea […] V‑am spus acestea, pentru ca bucuria Mea să fie în voi, și bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15.9‑11
În Evanghelia după Ioan, Domnul vorbește de mai multe ori despre iubire. Dacă privim împreună aceste afirmații ca fiind patru laturi, obținem, am putea spune, cvadrilaterul iubirii:
- Tatăl Îl iubește pe Fiul (Ioan 3.35);
- Tatăl îi iubește pe cei credincioși (Ioan 17.23);
- Domnul îi iubește pe ai Săi (Ioan 15.9);
- Credincioșii trebuie să se iubească unii pe alții (Ioan 13.34).
Iubirea Tatălui pentru Fiul Său este o iubire veșnică, pe care cei credincioși nu o pot înțelege niciodată pe deplin, dar pe care o admiră întotdeauna. Cu această iubire sunt ei înșiși iubiți. Suntem noi conștienți de aceasta? Dacă mergem pe căile proprii și nu ascultăm poruncile Domnului, semănăm cu copiii care nu apreciază dragostea părinților, pentru că au o conștiință vinovată.
Iubirea Domnului pentru ai Săi este ca soarele – strălucește mereu. Ea nu apare ca urmare a respectării de către noi a poruncilor Sale. Dar trebuie să ne supunem acestor porunci: numai atunci ajungem să ne deschidem spre razele iubirii Sale. Domnul Însuși este cel mai bun exemplu pentru noi: El a trăit întotdeauna în deplină armonie cu Tatăl Său. Astfel, a rămas în iubirea Sa și de aici a avut bucurie profundă – de care El vrea să avem parte și noi în adâncul inimilor noastre.