Sămânța bună

Ora era târzie și predicatorul încă se gândea la cum să‑i trezească pe oameni din nepăsare și să‑i aducă la Isus. A adormit și a avut un vis ciudat, dar ilustrativ. Se făcea că Diavolul cerea sfaturi de la slujitorii săi, pentru a găsi cele mai potrivite căi prin care să‑i țină pe oameni captivi pentru pierzare.

• Un diavol a fost de părere să le spună oamenilor că nu există Dumnezeu. La această sugestie, Satan a spus: „Nu facem mare ispravă cu asta. Mulți spun ca noi, însă pământul, marea și bolta înstelată sunt tot atâtea dovezi că Dumnezeu există“.
• Un alt diavol a sugerat să li se spună oamenilor că nu va fi o judecată și că nimeni nu va fi tras la răspundere. Satan a spus: „Gândul acesta se va izbi de cugetul omului, care găsește că este drept să fie o judecată și că fiecare primește după faptele lui“.
• Altul a zis că ar fi bine să‑i învețe pe oameni că Isus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci un mare înțelept, că învățătura Lui este frumoasă, dar că nu poate fi urmată. La aceasta, Diavolul a răspuns: „Îi vom învăța noi pe mulți să creadă așa, dar ce ne facem cu Evangheliile, căci cine le citește cu atenție nu poate primi ce spui tu?!“.
• „Eu propun să le spunem oamenilor că există Dumnezeu, există rai, iad, judecată, că Isus este Fiul lui Dumnezeu, evanghelia este adevărată, omul trebuie să‑L urmeze pe Hristos, dar nu acum, ci mai târziu. Iar dacă a amânat, știm noi să‑i facem să amâne mereu“. Și sfatul acestuia din urmă a biruit.