Sămânța bună

În timpul unui război dintre Franța și Italia, un bărbat care locuia chiar la graniță a avut mult de suferit din cauza conflictului. Proprietatea lui se afla în mijlocul zonei de luptă și a fost acaparată pe rând de trupele din ambele tabere. Pentru siguranța sa, și‑a cusut o mantie reversibilă, pe o parte având culorile naționale franceze, iar pe cealaltă, pe cele italiene. Se ținea la curent cu evoluția frontului și purta întotdeauna haina în culorile națiunii care avea în acel moment întâietate în zonă. Efectiv „șovăia“ între cele două tabere.

Există persoane foarte abile în arta de a se feri ori de câte ori trebuie să ia o decizie sau să‑și manifeste o opinie. Ei gândesc că așa își apără independența, fiind mereu dibaci în invocarea prudenței, a discreției, a liniei centrale, pentru a nu risca nimic. Dar ceea ce poate părea o poziție de înțelepciune în afaceri, din contră, este nebunie când este vorba de mântuirea eternă. Chiar și astăzi, mulți își reglează pânzele în funcție de vânt. La sărbătorile speciale, este de bun‑simț să fie văzuți în biserică. Într‑un fel, ei cred și în existența lui Dumnezeu, căci, într‑o zi, se vor afla poate într‑o situație în care vor avea nevoie de ajutorul Lui și de aceea vor să păstreze această ușă deschisă pentru ei înșiși. Dar, în cercul de colegi sau la petreceri, nu le este greu să se alăture distracției. Ei se pot adapta cu ușurință celor care nu cred în Dumnezeu, fără să se întrebe despre voia Lui cu privire la acțiunile lor. Dumnezeul viu și adevărat însă nu este mulțumit cu jumătăți de măsură. El ne cheamă să ne întoarcem la El din toată inima și să trăim doar pentru El: „Întoarceți‑vă și trăiți“ (Ezechiel 18.32).