Sămânța bună

Când privim doar la rămășițele zidului fostului templu din Ierusalim, ne și facem o idee despre cât de grandios și de magnific trebuie să fi fost templul. Așa că îi putem înțelege pe ucenici când Îi zic Domnului cu solemnitate – și poate cu o ușoară mândrie: „Învățătorule, privește ce pietre și ce clădiri!“. Dar Isus le spune: „Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu fie dărâmată“. Acest anunț i‑a cam uimit. Așa că, puțin mai târziu, în timp ce se aflau pe Muntele Măslinilor, cu fața direct spre templu, își asaltează Învățătorul cu întrebări. Nu discută, nu speculează, ci Îi pun întrebări, ca niște apropiați. Iar Domnul le explică semnele ce vor anunța revenirea Sa și începutul Împărăției mileniale.

Ce frumos exemplu îmi oferă acești patru ucenici care merg cu întrebările lor direct la Domnul Isus! Unde pot obține eu răspuns la problemele care mă preocupă? Doar la Dumnezeu! Și cum îmi răspunde El? Prin Cuvântul Său, Biblia, pentru că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Întrebările mele despre viață, despre începuturi, despre ce a fost și despre ce va fi, toate primesc răspuns de la Dumnezeu prin Cuvântul Său. Iar atunci când mi se pare că este greu să înțeleg gândurile lui Dumnezeu, tot Lui Îi cer cu sinceritate ajutor în rugăciune. El îmi face cunoscut voia Sa și vrea să mă convingă de adevăr.