Sămânța bună
Nu mai ascundeți vina!
Să achite pe cel drept și să condamne pe cel rău.
Dumnezeu L‑a rânduit ispășire, […] pentru arătarea dreptății Sale, fiindcă trecuse peste păcatele făcute, […] astfel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească pe cel care crede în Isus.
Deuteronom 25.1; Romani 3.25,26
Dacă în Deuteronom citim că cei drepți sunt achitați, iar cei răi sunt condamnați, în Romani citim că sunt declarați drepți cei păcătoși.
Cum este posibil? Dumnezeu L‑a dat pe propriul Său Fiu ca ispășire pentru păcatele celor pierduți. Ispășirea prin sângele lui Isus era absolut necesară pentru ca Dumnezeu să poată ierta păcatele și, în același timp, să Își arate dreptatea. Toate problemele ridicate de păcatul omului au fost rezolvate complet și definitiv. Prin moartea ispășitoare a lui Hristos, dreptatea lui Dumnezeu a fost pe deplin satisfăcută vizavi de problema păcatului. Vina tuturor oamenilor care au crezut în Hristos a fost asupra Lui. El a purtat judecata pentru aceasta. Datoria a fost plătită. Credinciosul este achitat. Dumnezeu este nu numai îndurător, ci și drept atunci când îi iartă pe păcătoșii vinovați și îi declară neprihăniți. Dumnezeu nu acționează în contradicție, ci în deplină concordanță cu dreptatea Sa, atunci când nu pretinde datoria de două ori. Însăși dreptatea lui Dumnezeu cere achitarea tuturor celor care beneficiază de această ispășire.
Cine sunt aceștia? Toți cei care nu‑și mai ascund vina, ci o mărturisesc deschis înaintea lui Dumnezeu! Toți cei care nu mai au încredere în propria lor dreptate și în nicio altă cale de ieșire! Toți cei care sunt „din credința în Isus“!
«Nu ne naștem creștini, ci devenim creștini!»
(Tertulian, 160‑220 d.H.).