Sămânța bună

Într‑un oraș înfloritor din America exista obiceiul ca părinții să le ofere copiilor lor, în ziua când aceștia terminau liceul, o mașină. A sosit ziua când băiatul celui mai bogat om din acest oraș avea să‑și dea ultimul examen. Totul s‑a încheiat cu bine. Băiatul trăia cu emoție crescândă momentul când avea să primească din partea tatălui cheile de la autoturism. Ochii tuturor așteptau și ei nerăbdători să vadă noul model de mașină. Dar clipa mult așteptată a adus cu sine multă dezamăgire. Proaspătul absolvent a primit cadou o Carte. Brațele tatălui, om credincios, purtau, într‑adevăr, o Biblie mare, oferită cu drag fiului său. Băiatul însă, când a văzut Cartea, a fost ca străpuns. A deschis‑o și a citit: „Pe cel care Mă respinge pe Mine și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: Cuvântul“ (Ioan 12.48). Ah, ce săgeată! Ființa îi clocotea de mânie. Cu ură a aruncat Biblia, care s‑a oprit sub pat. Nu după mult timp, tatăl a murit. Când succesiunea a fost încheiată, băiatul s‑a hotărât să vândă casa părintească. Unul câte unul, bunurile din casă erau împachetate pentru mutare. Atunci a găsit sub pat, aruncată de el, Biblia oferită de tatăl său. Când să o ridice, din carte a căzut o filă de CEC cu care fusese achitat cel mai nou model de Jaguar. Acum totul se sfârșise. Pentru că tatăl murise, semnătura lui nu mai avea valoare… În Biblie găsim cu mult mai mult decât cheia unui autoturism modern care să ne plimbe pe bulevardele acestui pământ. Aici descoperim Persoana care ne iubește.

„Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului“ (1 Samuel 2.17).