Sămânța bună
Sub drapel
Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M‑a urât mai înainte de a vă urî pe voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, fiindcă nu sunteți din lume, căci Eu v‑am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.
Ioan 15.18,19
Recruții au intrat sub drapel. Între aceștia se afla și un soldat credincios. În prima seară, după ce goarna a sunat culcarea, acesta a îngenuncheat lângă pat și s‑a rugat. Ceilalți ostași au tăcut o clipă, apoi au izbucnit în râs, au aruncat cu boneta în el, iar alții au început să fluiere. Toate acestea nu l‑au abătut pe recrut de la rugăciune. În a doua seară, zgomotul s‑a înzecit, dar soldatul își făcea mai departe rugăciunea. În a treia seară a făcut la fel, dar parcă zgomotul a mai încetat. În a patra și a cincea seară, zgomotul a devenit mai mic. În a șasea seară, un ostaș, arătând cu degetul spre recrutul care se ruga, a strigat: „Acesta este om adevărat! Acesta va putea rezista în fața dușmanului“. De atunci, toți ceilalți ostași l‑au respectat.
Credința este puțin respectată, pentru că sunt prea puțini creștini adevărați care să rămână tari și neatinși de batjocurile celor din jur. Când va veni Comandantul Suprem, El va ști cine a fost creștin adevărat, stând ca o stâncă în fața inamicului. Nu purtarea necorespunzătoare a celor credincioși provoacă adevărata dușmănie a lumii, ci asemănarea lor cu Domnul. Ucenicii lui Isus sunt străini în această lume; ei nu îi aparțin, iar acest lucru stârnește ura lumii. Dar Domnul vrea ca ei să știe că lumea nu îi urăște mai mult decât L‑a urât deja pe El. Iar aceasta le aduce mângâiere.
Domnul Isus a acționat întotdeauna numai din iubire, făcând doar bine oamenilor, dar El a fost urât.