Sămânța bună

Ne dorim mult să realizăm ceva în viață. Ne face plăcere când deținem controlul asupra vieții și când avem un fel de succes în urma noastră. În schimb, în ce privește relația cu Dumnezeu, această cale nu duce la țintă. Biblia ilustrează acest lucru printr‑o comparație.

„Celui care lucrează, plata nu i se socotește ca har, ci ca datorie“ (Romani 4.4). Nu poate conta pe har o persoană care, supunându‑se principiului performanței, ia lucrurile în propriile mâini. Primește doar răsplata pe care o merită pentru munca sa. Dacă vrem să câștigăm favoarea lui Dumnezeu și să obținem un loc în cer prin propriile noastre eforturi, El ne dă ceea ce ni se cuvine: merităm judecata Lui, pentru că niciun om nu este neprihănit, ci toți au păcătuit.

„Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate.“ Cel care renunță la propriile eforturi zadarnice, depuse pentru a fi acceptat de Dumnezeu, poate conta pe har și primește un dar prețios. Dumnezeu este dispus să‑i achite pe oamenii păcătoși și neevlavioși, pentru că Fiul Său, Isus Hristos, a plătit cu viața Sa pentru vina lor. Dacă acceptăm personal aceasta prin credință, primim ceea ce ɴᴜ am meritat: iertarea păcatelor și viața veșnică. Aceasta este doar har!

Gloria e a Ta!