Sămânța bună

Josianne este un copil al divorțului. După ce părinții se despart, niciunul dintre ei nu mai are grijă de fiica lor. Astfel, ea este crescută în familii adoptive și în case pentru copii, fără dragostea și atenția părintească. Ca adolescentă, Josianne își găsește o nouă familie. La început, lucrurile nu merg deloc bine acolo. Despre acele momente, ea avea să mărturisească mai târziu: „Eram foarte sălbatică și nu suportam să mi se dea instrucțiuni. Voiam să decid totul singură și să mă impun, iar dacă cineva mi se opunea, începeam să stric totul“.

Doar câteva luni mai târziu, Josianne este complet schimbată. Agresivitatea ei dispare aproape în totalitate. Îi place să învețe și dintr‑odată ajunge să fie și de ajutor. Ea mărturisește: „Familia aceasta este foarte diferită de oricare alta în care am mai fost: aici există prietenie. Niciodată nu mi s‑a reproșat ceva și nu am fost respinsă. Am chiar propria mea cameră. Și, mai presus de toate, îmi dau seama că noii mei părinți mă iubesc. Pentru prima dată mă pot integra într‑o viață de familie obișnuită“.

Bunătatea pe care Josianne a experimentat‑o este o reflectare a dragostei lui Dumnezeu. El ne iubește indiferent de viața noastră anterioară. Cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu este că El L‑a dăruit pe Fiul Său, Isus Hristos, care a mers până la moarte pentru a ne aduce la Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu ne face să ne întoarcem la El de la oricât de mare depărtare sau înstrăinare am fi.