Sămânța bună

În timp ce oamenii care veniseră să asculte predica ezitau să intre în casă, judecătorul i‑a spus lui Baxter: „Probabil că Baxter a aflat despre misiunea mea, și nu se va da de gol. Poate ar fi mai bine să ne îndepărtăm, așa încât oamenii aceștia să se creadă mai în siguranță“.

Întorcându‑se după o vreme, mulțimea se afla încă în fața casei. Judecătorul s‑a gândit că nu‑l va prinde pe cel pe care‑l căuta, așa că i‑a spus lui Baxter: „V‑aș fi foarte recunoscător dacă ați ține un discurs acestor oameni, pentru a le cere să respecte ordinele autorităților“. Baxter i‑a spus: „Oamenii s‑au adunat aici pentru o întâlnire creștină, și nu se vor mulțumi cu un asemenea discurs. Dar, dacă dumneavoastră, domnule judecător, puteți să începeți rugându‑vă, eu voi vedea ce pot să spun în continuare“. — „Oh“, a răspuns judecătorul, „nu am cartea de rugăciuni la mine. Dar sunt convins că ești capabil să te rogi în fața lor, și să le ții o prelegere. Te rog, începe! Ai acordul meu!“.

Ce oportunitate pentru Baxter! Au intrat în casă, iar mulțimea i‑a urmat. Baxter a început prin a se ruga și a implorat cu atâta ardoare, încât judecătorul, care stătea lângă el, avea lacrimi în ochi. Apoi Baxter a predicat evanghelia profund și convingător. La sfârșitul predicii, Baxter și‑a dezvăluit identitatea judecătorului. Acesta, adânc impresionat de rugăciune și de predică, a renunțat să‑l mai aresteze pe Baxter. Mai târziu, judecătorul a devenit om credincios și un prieten al creștinilor persecutați.