Sămânța bună

La bătrânețe, pictorul francez Henri Matisse (1869‑1954) a fost anchilozat de o artrită gravă. Întrebat de ce mai pictează cu degetele umflate, artistul a răspuns: „Durerea trece, frumusețea rămâne“.

Apostolul ne vorbește despre munca și efortul implicate în slujirea Domnului. El ne amintește, de asemenea, că trupul se deteriorează prin boală și bătrânețe. Și toate acestea nu sunt nicidecum ușor de suportat. Dar Pavel dorește să ne încurajeze să perseverăm în lucrarea Domnului chiar și atunci când ne aflăm în suferință fizică. Acesta este motivul pentru care el compară necazul prezent cu gloria viitoare. Cu ochii la fericirea veșnică din cer, dificultățile de pe pământ trec parcă mai repede. Atunci când suntem tulburați, încolțiți de probleme și de suferințe fizice, întrebăm cu durere: Doamne, cât mai durează? Povara pare să nu se mai sfârșească… Ce mult ne ajută să privim în astfel de situații, prin credință, la gloria eternă! Încercarea se va termina cu siguranță într‑o zi, dar fericirea cerească nu va înceta niciodată. În comparație cu gloria de nespus care ne așteaptă în cer, credința va considera necazul ca fiind ușor de purtat.

Ne îndreptăm către un viitor măreț, plin de sens! Să privim înainte cu credință! Domnul Isus va veni din nou și ne va răpi în cer. Vom fi împreună cu El pentru totdeauna și Îl vom vedea așa cum este. Chiar dacă problemele ne par așa de apăsătoare și nu se zărește nicio perspectivă de ameliorare, ba, dimpotrivă, suferințele se intensifică sub amara greutate a încercării, să nu disperăm (2 Corinteni 4)!