Sămânța bună

În Brazilia crește o plantă pe care locuitorii zonelor de pădure o numesc asasinul. Tulpina ei se târăște pe pământ până găsește un copac viguros de care să se lipească și pe care apoi să se cațăre. Odată ce îl găsește, își întinde tentaculele cu care înconjoară copacul ca niște brațe. Pe măsură ce planta ucigătoare urcă, înfășoară copacul tot mai strâns, până îl strangulează. Odată ajunsă în vârf, își deschide triumfal capul florii sale uriașe, pentru ca, de peste coroana moartă a copacului, să își împrăștie prin pădure semințele, pentru a‑și putea continua lucrarea ucigătoare și cu alți copaci.

La fel, deșertăciunea lumească strangulează astăzi societatea. Corintul, unul dintre cele mai faimoase orașe‑port din vechime, situat la intersecția importantelor rute comerciale ale antichității, atingea culmile prosperității. Dar elemente sinistre acaparează orașul cosmopolitan, astfel că el ajunge fundalul beției și al destrăbălării morale. Pe scurt, înfloritorul centru comercial devine depozitar al tuturor relelor umanității. Aici însă ajunge evanghelia. Vestea bună a lui Dumnezeu se răspândește cu iuțeală în Corint, căci corintenii iau în serios mesajul lui Pavel, potrivit căruia Domnul îl iartă și pe cel mai mare păcătos și îi dă o nouă viață. Nimeni nu trebuia să le spună că duc o viață rea, căci ei înșiși știau lucrul acesta. Viața nu le adusese nicio satisfacție durabilă. Niciunul nu devenise bogat în fericire. Nu este de mirare că mulți Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Viața lor capătă sens. Ei au speranță. Nu se mai îndreaptă spre ruină, ci spre un viitor glorios. Convertirea lor l‑a impresionat atât de mult pe apostol, încât el din nou Îi mulțumește lui Dumnezeu.