Sămânța bună

În Glasgow, Scoția, un băiețel s‑a rătăcit. Se simțea neajutorat și a izbucnit în lacrimi. Un polițist l‑a văzut și, apropiindu‑se de el, l‑a întrebat cu blândețe de ce plângea. „M‑am rătăcit“, a gemut băiatul, „te rog să mă duci la cruce; de acolo pot găsi drumul către casă“. Băiatul voia să spună, de fapt, de intersecția din oraș numită Glasgow Cross.

Acest incident ilustrează ce se întâmplă cu cine se adăpostește la crucea lui Isus. De acolo el poate găsi calea către Dumnezeu, către casă. Crucea de la Golgota îi dă direcția celui care este pierdut. Acolo putem ajunge să Îl cunoaștem pe Dumnezeu așa cum este El: drept, gata să ierte și plin de dragoste. Și numai prin cruce putem intra în comuniune cu Dumnezeu. Pe cruce, Isus Și‑a dat viața ca o jertfă ispășitoare pentru păcate. Și, „venind la cruce“, păcătosul care se pocăiește și crede în Domnul Isus este eliberat de povara păcatelor lui și are împăcarea cu Dumnezeu. Acolo, sufletul găsește pace și are odihnă. Ce avem noi în comun cu această experiență? Ca și acest băiețel, trebuie să recunoaștem că suntem neajutorați și pierduți și că avem nevoie de mântuire. Să ne îndreptăm spre Dumnezeu în rugăciune și, folosind cuvinte dintre cele mai simple, să Îi spunem cât de rătăciți suntem în urma neascultării și a voinței proprii! Și putem avea parte de îndurarea inimii Lui.

Pe un deal depărtat Mielul Sfânt a purtat / Răbdător crucea aspră și grea, / Cu privirea spre cruce voi sta / Căci mi‑e drag să‑L privesc pe Isus / Cum murea pentru a mă salva.
 

(G. Bennard, 1873‑1958)