Sămânța bună

„Ce faci tu aici, Ilie?“, îl întreabă Dumnezeu de două ori pe profet. — „Am fost plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Oștirilor.“ Avem aici un exemplu de râvnă. Și, într‑adevăr, trebuie să avem zel, dar este absolut necesar ca el să fie însoțit de discernământ, căci, lipsit de înțelepciune, zelul dărâmă.

Am constatat deseori că cei credincioși, la începutul vieții lor de credință, au primit încălțăminte nouă: „V‑ați încălțat picioarele cu râvna evangheliei păcii“ (Efeseni 6.15). Dar, pentru că au vorbit cu ușurință, „fără înțelepciune“, au risipit ocaziile care erau favorabile. Apostolul le‑a recunoscut iudeilor perioada când aveau zel, dar adaugă: „Au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoașterii“ (Romani 10.2). Despre sine, Pavel spune: „Eram înaintat în iudaism mai mult decât mulți de o vârstă cu mine din națiunea mea, fiind peste măsură de zelos pentru tradițiile părinților mei“ (Galateni 1.14).

Înainte de convertirea sa, motivațiile lui Saul nu erau curate. Râvna lui Saul era o agresiune. Zelul său necurat țintea despărțirea creștinului de comunitate și de Domnul.

Să fim atenți la noi, dacă zelul nostru este pentru Domnul. Atunci dragostea stinge polemicile. Zelul poartă un mesaj de credință și de dragoste care, prin discernământ, trebuie să ia forma potrivită.