Sămânța bună

Karla devenise credincioasă cu mulți ani în urmă. Mai târziu a fost afectată de o boală mintală. Acum ea nu mai poate crede că Dumnezeu o iertase cu adevărat. Într‑o după‑amiază se urcă în mașină și pleacă fără nicio destinație. Este confuză, nu mai poate gândi limpede. Dorește să își pună capăt zilelor. În timp ce conduce, trece pe lângă un panou publicitar pe care este scris cu litere mari versetul din Biblie: „Pocăiți‑vă și credeți în evanghelie!“.

Karla citește versetul și inima îi este atinsă. Renunță la planul ei și conduce spre casă. Apoi caută un consilier care o încurajează și care se roagă cu ea. Astăzi trăiește o viață plină de bucurie. Este extrem de recunoscătoare că este copilul lui Dumnezeu; știe că este iubită de El.

Dumnezeu vorbește și astăzi: uneori tare, alteori încet; uneori „ca un ciocan care sfărâmă stânca“, alteori „cu funii de iubire“; uneori printr‑o predică, alteori printr‑un verset biblic (ca în cazul Karlei); uneori printr‑un singur cuvânt, alteori printr‑o singură privire sau atingere (Ieremia 23.29; Osea 11.4; Fapte 17.22‑31). Dar întotdeauna, indiferent de modalitate, El vrea să ajungă la inimi, să le schimbe, să‑i întoarcă pe oameni de la „groapă“. Cuvintele Lui „sunt duh și sunt viață“; sunt „cuvintele vieții“, care vorbesc în mod concret și personal oricărei inimi omenești (Iov 33.18; Ioan 6.63; Fapte 5.20). Sunt eu atins de Cuvântul lui Dumnezeu? Realizez eu că îmi vorbește chiar acum, în situația specifică în care mă aflu? El mă iubește și vrea să mă mântuiască, să‑mi facă bine și să mă aibă alături de Sine.