Sămânța bună
Benjamin Franklin
Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor, se plâng, […] dar niciunul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu?
Doamne, […] suspinele mele nu‑Ți sunt ascunse!
Iov 35.9,10; Psalmul 38.9
La Benjamin Franklin (1706‑1790) s‑a prezentat odată un meseriaș care se plângea de cariera lui care nu‑l mulțumea deloc. „Pentru ce?“, l‑a întrebat Franklin. — „Îmi aduce prea puțin venit!“ — „Atunci înseamnă că ești prea lacom.“ — „Dar este și obositoare.“ — „Aceasta, pentru că ești leneș.“ — „Dar nu‑mi face nicio cinste.“ — „Înseamnă că ești vanitos“, i‑a spus înțeleptul american.
Nu am uitat, neglijat sau ignorat noi adesea singurul remediu pentru nepriceperea, frustrările, suferințele și necazurile noastre? Vindecarea și rezolvarea vin de la Dumnezeu Însuși! Satan ne convinge, păcălindu‑ne, că Dumnezeu este distant și indiferent față de nevoile noastre aparent banale. În realitate, diavolul nu cunoaște sub nicio formă nici iubirea, nici bunătatea, nici mila. Spitalele sunt mereu pline, suferință peste tot, epidemii, violențe, conflicte militare…
Te numeri oare printre cei care sunt nemulțumiți sau care suferă fără să adreseze un singur apel către Dumnezeu, ci doar plânsete, deznădejde, cuvinte de acuzare, reproșuri? Să spună oare Dumnezeu și despre tine: „Nu strigă către Mine din inimă“ (Osea 7.14)? Promisiunea Lui este atotcuprinzătoare: „Strigă către Mine, și‑ți voi răspunde“ (Ieremia 33.3). De aceea, strigătele noastre de suferință trebuie să ia forma unor strigăte de apel către El! Dumnezeu va auzi, El este „un ajutor în necaz“ (Psalmul 46.2).