Sămânța bună

În zona de așteptare a unui aeroport, un cuplu tânăr cu bebelușul lor atrage atenția tuturor. De fiecare dată când cineva se uită la copil – tânăr sau bătrân, fericit sau întristat, bărbat sau femeie – copilul se întoarce și zâmbește, încântând pe toată lumea. Este pur și simplu adorabil!

În timp ce îl privesc pe acest copil zâmbind din nou și din nou, mă gândesc la cât de mult ne iubește Dumnezeu. El dorește contact vizual cu noi. El găsește bucurie în a Se întâlni cu privirile inimilor noastre. Și noi trebuie să ne găsim adevărata bucurie în comuniunea cu El. Certitudinea că Dumnezeu ne iubește face parte din principiile credinței creștine. Cu toate acestea, nu trebuie să ne gândim că această iubire este ceva principial, nedefinit sau abstract, căci ea este profund personală. Nu este o atitudine generală, ci una personală, pe care Dumnezeu o dorește cu fiecare în parte.

Păcatul ne‑a întunecat vederea asupra iubirii lui Dumnezeu. Dar această iubire divină s‑a manifestat în toată claritatea când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om. S‑a umilit pe Sine pentru a ajunge la noi. Când ne uităm la El, vedem cum dragostea lui Dumnezeu triumfă asupra întunericului moral, asupra urii și asupra violenței. Și El a făcut chiar mai mult: El Și‑a dat viața pentru noi. Pe crucea de la Calvar, El a ispășit vina pentru păcate, pentru ca oamenii pierduți să găsească o cale spre Dumnezeu și să se bucure de părtășia Sa.