Sămânța bună

Ce tablou unic oferă trecerea poporului Israel prin Marea Roșie! Ajunși în fața mării, ce ar fi putut face israeliții? Ar fi putut ei seca apele? Ar fi putut ei spulbera oștirile Egiptului? S‑au chinuit raționaliștii să argumenteze că locul pe unde au traversat evreii Marea Roșie ajungea doar până la genunchi. „Dar minunea este“, avea să spună o bătrânică în replică la o astfel de afirmație îndrăzneață, „că oștile Egiptului, cu carele și călăreții lor, s‑au înecat într‑o apă așa de mică, doar până la genunchi“.

Pe acest țărm, poporul este înspăimântat, pentru că are în față marea învolburată, iar în spate oștile vuind năvalnic. Ziduri din toate părțile. Firea pământească tremură din toate încheieturile și își simte deplina neputință. Dar, când necredința este izgonită, vine clipa pentru Dumnezeu să lucreze. Pentru a‑L vedea pe Dumnezeu în lucrările Lui, este nevoie să stăm liniștiți. Firea noastră ar vrea să ia parte la lucrările Domnului. Se agită încolo și‑ncoace, dar prin aceasta face un nor și mai mare al zădărniciei. Nu câștigăm nimic prin neliniștea noastră! Credința, dimpotrivă, înalță sufletul deasupra norului de greutăți. Acum israeliții ajung pe celălalt mal. Ei văd rostogolindu‑se valurile între ei și Egipt și Îi aduc Domnului o închinare plăcută. Șase sute de mii de glasuri izbucnesc în cântare, văzând egiptenii morți în apele mării. De‑a lungul secolelor, Dumnezeu a făcut minuni în diferite momente în mijlocul alor Săi. Astăzi, mulți oameni pun la îndoială chiar și posibilitatea ca minunile să fi avut loc. De ce atâta ură și atâta ostilitate față de Cel care a arătat doar dragoste?