Sămânța bună
Forțe proaspete
Dumnezeul meu va fi puterea mea.
Isaia 49.5
Toți cei care se încred în forțele proprii vor fi dezamăgiți în cele din urmă. De pildă, regii care au mers la luptă încrezându‑se în propria putere au suferit înfrângeri usturătoare (Isaia 10.12‑16), iar negustorii care s‑au bazat pe isprăvile lor au suferit ruinarea afacerii (Isaia 23.1‑14). De asemenea, toți cei care se încred în alți oameni vor avea parte tot de dezamăgiri: israeliții care au căutat refugiu în Egipt au trăit pe pielea lor aceasta, atunci când națiunea a refuzat să îi ajute (Isaia 30.1‑7).
În schimb, atunci când ne încredem în Dumnezeu, primim o putere care se dezvoltă din chiar slăbiciunea noastră: „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri“ (Isaia 40.29). Slujitorul desăvârșit al lui Dumnezeu, Domnul Isus, deși a întâmpinat opoziție și respingere în lucrarea Sa, nu a renunțat. În schimb, El a primit putere de la Dumnezeu, pentru a continua să lucreze în har. În acest sens, El este Exemplul nostru. Când experimentăm indiferență și opoziție, ne pierdem repede curajul în slujirea pentru Domnul. Dar, în loc să aruncăm ștergarul slujirii, să învățăm de la El să ne punem încrederea în Dumnezeu, pentru a putea continua în puterea Sa!
Ochi obosiți și inimi îndurerate, / Priviți la Isus, ca să nu mai fiți întristate! / Lumina feței Sale strălucește mereu vie Pentru ca, pe pământ, noapte să nu mai fie. / Privind la Isus, ochii mei nu mai pot vedea / Multele pericole din preajma mea; / Nu mai pot fi orbiți de lacrimi de‑ntristare; / Nu mai pot fi‑ntunecați de‑a necredinței îngrijorare. / Privind la Isus, duhu‑mi e binecuvântat; / Lumea‑i agitată, dar în El mă odihnesc. / Privind la Isus, eu nu mă rătăcesc!