Sămânța bună

Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, unde creșteau mulți pomi fructiferi. În acea grădină i‑a așezat pe Adam și pe Eva. Pentru a le testa ascultarea, Dumnezeu a dat o singură poruncă: „Din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci“ (Geneza 2.17). Însă șarpele, sub a cărui înfățișare s‑a prezentat diavolul, a ispitit‑o pe femeie să mănânce din fructul interzis. Când Eva i‑a dat soțului ei din acel fruct, a mâncat și el. Conștiința lor i‑a acuzat, din cauza neascultării lor, și de aceea s‑au ascuns de Creatorul lor. Dumnezeu a venit în grădină și l‑a chemat pe om: „Unde ești?“ Atunci Adam și Eva au ieșit de unde se ascunseseră și au recunoscut că mâncaseră din fructul interzis. Ei erau vinovați înaintea lui Dumnezeu. În îndurarea Lui, Dumnezeu le‑a făcut îmbrăcăminte din piele. Un animal a trebuit să moară pentru ca ei să poată fi îmbrăcați. Aceasta vorbește despre moartea Domnului Isus, în temeiul căreia sunt mântuiți oamenii păcătoși. El a murit pe cruce pentru ca toți cei care cred în El să primească mântuirea. Toți au eșuat în a‑și îndeplini responsabilitățile față de Creatorul lor și, de aceea, sunt vinovați. Dar Dumnezeu iartă pe oricine își mărturisește înaintea Lui păcatele și crede în Mântuitorul. Neascultarea lui Adam și a Evei a avut consecințe negative pentru toate ființele umane. Evei, Dumnezeu i‑a spus: „Îți voi mări foarte mult durerile nașterii și sarcina ta; cu durere vei naște copii“. Lui Adam i‑a zis: „Blestemat este pământul din cauza ta“ (Geneza 3.16,17). Cu spinii și cu mărăcinii ne luptăm din greu și azi; ne câștigăm existența cu sudoare. Munca este de multe ori dificilă și stresantă, cu toată dezvoltarea tehnologiilor. Iar boala și bătrânețea sunt tot consecințe ale căderii.