Sămânța bună

Șase sute de locuitori dintr‑un sat de munte din Mexic sunt în viață, salvați de instinctul animalelor lor. Acestea au simțit apropierea dezastrului și au fugit. Atunci proprietarii lor le‑au urmat. Satul a fost îngropat sub un torent de noroi devastator, însă aproape toți locuitorii au reușit să scape fugind.

Animalele au primit de la Creatorul lor instincte prin care sunt protejate. Fără acea fugă din reflex, ele ar fi neajutorate în fața multor pericole. Stăm noi, oamenii, mai rău, pentru că nu avem astfel de instincte? Nu, pentru că Dumnezeu ne‑a dat alte capacități. Avem minte și darul de a asculta, de a înțelege și de a trage concluzii.

În Biblie, Dumnezeu ne atrage atenția asupra celui mai mare pericol care ne amenință viața. El ne spune că suntem pe calea pierzării. De ce? Pentru că suntem păcătoși. Noi ne îndreptăm spre pedeapsa pe care o merităm, pentru că suntem vinovați. „Plata păcatului este moartea“, „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Romani 6.23; Evrei 9.27).

Dumnezeu vrea să ne salveze de la aceasta și de aceea L‑a pedepsit pe Fiul Său pentru noi. Oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este la adăpost de avalanșa judecății divine. Să luăm în serios acest avertisment și să folosim de astăzi calea de scăpare care ne este oferită.