Sămânța bună

Deși în vârstă, apusul vieții lui George Müller, anii 1875‑1892, a fost marcat de nenumărate călătorii misionare în Europa, Asia, America, Africa și Australia. Acestea au dat prilej multor suflete să audă mesajul simplu al evangheliei, să se întoarcă la Dumnezeu, să învețe să întrebuințeze corect Sfânta Scriptură, să guste credința adevărată, speranța în revenirea Domnului, separarea de lume și o autentică dragoste de frați. Müller iubea Cuvântul, acționând în conformitate cu el și confirmându‑l în lunga sa viață: Esențial este să nu renunți niciodată până nu vine răspunsul. Mă rog de 52 de ani în fiecare zi pentru doi bărbați, fiii unui prieten din tinerețe. Nu sunt convertiți, dar vor fi. Cum ar putea fi altfel? Este făgăduința neschimbătoare a Domnului, și eu mă sprijin pe ea. Marea greșeală a copiilor lui Dumnezeu este că ei nu continuă să se roage; nu perseverează; nu se roagă până primesc.

Donatorii de bani care s‑au ivit ca răspuns al rugăciunilor lui ajunseseră să‑i încredințeze mai mult de un milion de lire sterline pentru lucrarea cu orfanii. În afară de această sumă, a primit peste patru sute de mii de lire sterline pentru răspândirea Bibliei și pentru lucrările de misionariat. Spunea deseori: „Sunt un om fericit“. Se vedea ca un păcătos care ar fi meritat iadul, dar care L‑a cunoscut pe „Mântuitorul vrednic de a I se aduce închinare“. În ultima duminică din viața lui fusese la conferință, ca întotdeauna, și participase, ca de obicei, la adunarea de rugăciune. Era plin de dorința de a‑L vedea pe Acest glorios Mântuitor în frumusețea Sa; și a fost chemat acasă. Când a fost deschis testamentul său, s‑a constatat că toată averea lui, în afară de mobilierul locuinței, însuma 60 de lire.