Sămânța bună

Cu săpăliga pe umăr, Lo urca în fiecare seară digul ce mărginea ogorul său. Apoi își întindea acolo brațul și începea să se rotească pe loc. Era un spectacol puțin obișnuit să vezi un țăran din provincia Jiangsu (China), aproape analfabet, îmbrăcat simplu, cu un pantalon suflecat până la genunchi, rotindu‑se pe loc în ceasul serii. Vecinii săi gândeau că este un exercițiu de Qigong; dar, când câțiva tineri s‑au hotărât să‑l observe mai de aproape, au înțeles că, de fapt, el se ruga. Lo privea spre ogorul vecinului și se ruga: „Doamne, binecuvântează‑l, Te rog, pe vecinul meu, și dă‑i o recoltă bună“. Observa bivolul unui vecin și spunea: „Doamne, Te rog, dă‑i acestui animal sănătate. Tu știi cât de important este el pentru vecinul meu“. Zărea în depărtare nori de praf ce se înălțau dintr‑o carieră: „Doamne, Te rog, protejează‑i pe cei care lucrează acolo cu dinamită. Fiecare piatră care iese din pământul Tău să servească drept adăpost și locuință“. „Doamne, Te rog, protejează‑i pe lucrătorii de la fabrica de sticlă și ajută‑i să Te descopere muncind.“ Lo era singurul creștin din regiune și vecinii lui au fost impresionați să afle că se ruga pentru ei. Într‑o zi, Lo a murit subit, în urma unui atac de inimă, la 51 de ani. Nu avea familie. În regiune, lucrurile începuseră să meargă rău. La carieră au murit patru oameni în urma unei explozii. O femeie și‑a pierdut brațul în timp ce lucra la una dintre mașinile fabricii de sticlă. Bivolul unui țăran a distrus un dig de irigație, ceea ce a cauzat pierderea recoltei. Țăranii au început atunci să comenteze: „Toate acestea ni se întâmplă pentru că Lo nu mai este aici să se roage pentru noi“. Au început să regrete că nu s‑au interesat de credința lui atunci când trăia.