Scripturile în fiecare zi

Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască pu­terea de a învia morţii. Un nou copil sosit în fami­lie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Darceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucu­ra. Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă? Aceasta se numeşte conver­tire. Isus o împli­neşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă?

Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost nece­sar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine“, spune ea, în ciuda tuturor apa­renţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine“!