Scripturile în fiecare zi

Amaţia, fiul lui Ioas, urcă pe tronul lui Iuda în acelaşi timp în care Ioas, fiul lui Ioahaz, ocupă tronul lui Israel. Remarcăm încă o dată buna influenţă a unei mame din poporul lui Dumnezeu (v.2).

Despre noul împărat se spun lucruri bune; este amintită în special preocuparea lui de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu (v.6; vezi Deute­ronom 24.16). „Dar nu ca David, tatăl său“, se spune în v.3, făcându-se apel la exem­plul împăratului preaiubit.

Etalonul la care se raportează cel credincios este  întot­­dea­­una Isus, Modelul desăvârşit. Aşa cum suntem în­demnaţi în prima epistolă a lui Ioan, trebuie să ne reîntoarcem la „ce era de la început“. Acestea sunt primele cuvinte ale epistolei. Şi care sunt ultimele ei cuvinte? „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli“. Cartea 2 Cro­nici (25.14) ne spune că Amaţia, după victoria sa asupra edomiţilor, îşi stabileşte idolii acestora ca dumnezei. Câtă nerecunoştinţă faţă de Domnul care-i dă­duse victoria asupra acestui popor! Înfrângerea usturătoare suferită de Amaţia înaintea lui Ioas, împăratul lui Israel, este tocmai conse­cinţa acestei ido­latrii şi a orgoliului pe care Ioas însuşi i-l identifică (v.10). Dacă ne atri­buim nouă înşine meritul de a fi victorioşi, Dumnezeu va permite să pierdem bătălia ur­mă­toare, ca să ne înveţe să nu contăm pe nimeni, decât pe El.