Scripturile în fiecare zi

Să sufere în tăcere, să nu răspundă nimic – aceas­ta am văzut că este atitudinea potrivită celui cre­dincio­s atât în faţa provocărilor din partea lumii, cât şi a atracţiilor ei celor mai se­ducă­toa­re. Dimpotrivă, când se află înaintea Dum­nezeului său, el poate lua cuvântul. Acesta este felul în care a acţionat Ezechia. Înce­pând prin a prezen­ta înaintea Domnului scrisoa­rea pe care tocmai o primise, el I se adresează cam aşa: ŤAceas­ta Te priveşte pe Tine; las în sea­ma Ta să Te ocupiť. În adevăr, asirienii Îi aduseseră insultă lui Dumnezeu Însuşi, a Cărui glorie era astfel luată în râs (v. 19; vezi Ps. 83.12, 18).

Ezechia îşi întregeşte surprinzătoarea sa pregătire militară prin cea mai eficace tactică: se retrage în linişte, păstrându-se în afara vederii, lăsând vrăjmaşul să dea faţă cu Domnul Însuşi, care este cel mai puternic! ŤPen­tru ca să Te lăsăm să lucrezi singur şi, încre­zători în victorie, să ne odihnim în Tineť − pot fi şi cuvintele unui imn de-al nostru. În dificultăţile noastre, mici sau mari, este bine să începem prin a deveni conştienţi că sun­tem prea slabi ca să depăşim ob­stacolul. Să-I spunem apoi Dom­nului nevoia noastră prin rugăci­une şi să aşteptăm în pace scăparea care vine de sus. Astfel, nu încercarea se va aşeza ca un ecran despărţitor între Domnul şi noi, ci, mai degrabă, Domnul Însuşi Se va des­făşura ca un scut protector între încercare şi răscumpă­ra­tul Său (citiţi Psalmul 38.14, 15).