Scripturile în fiecare zi

După cuvântul de judecată pe care Domnul tocmai îl pro­nun­ţase, Iosia ar fi putut concluzio­na: La ce bun atunci să curăţ acest loc asupra căruia Domnul Îşi va aprin­de mânia? Dar acesta nu este niciodată şi raţio­na­men­tul unui credin­cios adevărat. Chiar în aju­nul judecăţii fina­le, Scriptura porunceşte: „Cine este sfânt să fie sfinţit în continuare“ (Apo­calipsa 22.11). Aplicând cuvintele care i-au fost citite din Deuteronom 31.11, împăratul recu­­noaşte valoarea Cuvântului lui Dumne­zeu şi se pre­o­cupă să-l facă auzit la „tot poporul, de la mic până la mare“ (v.2). Avem şi noi aceeaşi dorinţă de a face cunoscut în jurul nostru Cuvântul cel viu şi eficace?

Râvna pentru casa lui Dumnezeu îl „mistuie“ pe Iosia, cum Îl va mistui, mai apoi, pe Unul mai mare decât el (Ioan 2.15-17). Să ne amintim cu ocazia aceasta de în­tre­ba­rea pe care apostolul Pavel le-o pune corintenilor: „Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? ... că templul lui Dum­nezeu este sfânt şi aşa sunteţi voi?“ (1 Corin­teni 3.16-17; 6.19). Am primi noi oare vreun vi­zi­tator nobil într-o casă plină de dezordine şi de praf? Se va simţi el însuşi bine acolo? Cu cât mai mult trebuie să ne îngrijim când este vorba de Oaspetele divin care doreşte să-Şi facă locuinţa în inima noas­tră! A-I da onoarea cuvenită înseamnă, în primul rând, să punem această inimă în ordine, îndepăr­tând tot ceea ce o împovărează şi o spurcă.