Scripturile în fiecare zi

Iosia îşi urmează curajoasa lucrare de cu­ră­ţi­re. Şi iată că în mijlocul mormintelor preoţilor idola­tri remarcă un alt mormânt. Este cel al omu­lui lui Dumnezeu care anunţase evenimentele care se îm­pli­neau acum. Oasele morţilor zăceau acolo, unele lângă altele, însă destinul lor etern diferea. Dom­nul, la venirea Sa, va deosebi şi va învia dintre cei morţi trupurile credincioşilor care „au adormit“ (1 Tesaloniceni 4.13 ...). Ceilalţi vor fi lăsaţi să aştepte învierea pentru judecată.

Iosia a înţeles că, înainte să celebreze Paştele Dom­nului într-un fel demn, toată necurăţia tre­buia îndepărtată din ţară, căci nu poate exista vreun acord între adorarea Dumnezeului celui sfânt şi orice se află în asociere cu idolii (2 Corinteni 6.16, 17). Dacă cel credincios doreşte să rostească Nu­mele lui Hristos într-un fel demn, este invitat să se depărteze de fărădelege şi să se cureţe de „vasele de ocar㓠(2 Timotei 2.19). Poate fi dure­ros să ne separăm, să ne retragem, să ne curăţăm şi, fără îndoială, vom fi acuzaţi de mândrie şi de îngustime. Dar aceasta este ceea ce Dum­nezeu ne solicită înainte de a întreprinde orice lucrare pentru El. Să vedem care este consecinţa binecuvântată pentru Iosia şi pentru tot poporul: „Pentru că nu se sărbătorise Paşte ca acesta din zilele judecă­torilor“ (v. 22).