Scripturile în fiecare zi

În pofida credincioşiei împăratului lor, poporul nu se întorsese la Domnul cu toată inima (Iere­mia 3.10). „Vicleana Iuda“ n-a învăţat lecţia din pedeapsa suferită de „necredin­cioa­sa Is­rael“. Astfel, acum va sosi ceasul când aceas­tă seminţie va fi, la rândul ei, izgonită din ţară.

Pentru a-Şi împlini scopurile, Dumnezeu S-a folo­sit atât de marile popoare ale antichităţii, cât şi de naţiunile moderne, agenţi inconştienţi de gândurile Sale faţă de Israel. El controlează eve­ni­mentele mondiale şi le fo­lo­seş­te pentru a-i proteja sau disciplina pe ai Săi.

Cele două mari puteri din vremea lui Iosia erau Egiptul şi Asiria. Situate la extremităţile opuse ale Canaanului, aceste două împărăţii afla­te în permanent conflict trebuia să traver­seze te­ritoriul lui Israel pentru a lupta una contra celeilalte. Iosia, luând partea împăratului Asiriei, încearcă să împiedice trecerea lui faraon Neco, dar este omorât de acesta la Meghido. Vai, măcar dacă s‑ar fi despărţit de lume şi de alianţele ei cu aceeaşi grijă cu care se despărţise de rău! El a luat parte la o dispută care nu-l privea şi a  suferit consecinţele-i fatale (Proverbe 26.17).

După o domnie rea de trei luni, Ioahaz, fiul lui Iosia, cade sub puterea lui Neco. Acesta îl deportează şi-l înlocuieşte cu fratele lui, Ioiachim, care nu se va purta mai bine decât Ioa­haz.