Scripturile în fiecare zi

Ieremia
2.1‑18

Cele dintâi cuvinte pe care Domnul le pune în gura lui Ieremia au scopul de a recâştiga inima poporului Său uituc. Ce imagine asemănătoare cu cea a propriilor noastre inimi! Este ca şi cum Domnul ne‑ar întreba cu afecţiune plină de gingăşie: ŤŢi‑aduci tu aminte de perioada fericită care a urmat convertirii tale, când clocoteai de zel şi de recunoştinţă? Cu siguranţă, atunci tu mergeai prin această lume ca printr‑un pustiu, ca printr‑un „pământ nesemănat“ (v. 2) şi Eu eram totul pentru tine. Chiar dacă tu ai uitat acea vreme, Eu totuşi am păstrat amintirea ei; Îmi era plăcută flacăra afecţiunilor tale, acea bucurie a „dragostei tale dintâi“ť (Apocalipsa 2.4).

„Vai“, zice Domnul, „poporul Meu şi‑a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos“ (v. 11 şi sf. v. 8)! Fii cinstit, cititorule, tu, care poate te‑ai îndepărtat de Domnul: ai avut vreun folos din aceasta? Ce nebunie să‑L părăseşti pe El, „Izvorul apelor vii“ (v. 13), pentru a săpa „fântâni crăpate, care nu ţin apa“ (v. 13)! sau pentru a merge la râurile Egiptului şi ale Asiriei (v. 18), simboluri ale lumii...! „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou“; însă cine va bea din apa pe care i‑o va da Isus „nicidecum nu va înseta niciodat㓠(Ioan 4.10,13,14).