Scripturile în fiecare zi

Ieremia
2.19‑37

Părăsirea dragostei dintâi este întotdeauna punctul de plecare (la început ascuns) al celor mai multe rele. Dumnezeu l‑a chemat pe Israel afară din Egipt, ca să‑I slujească (Exod 4.23). Acest popor însă Îi declară cu impertinenţă: „Nu voi sluji“ (v. 20; comp. în Neemia 3.5 cu exemplul mai‑marilor din Tecoa). Ce dureros că acesta este tristul răspuns (chiar dacă nu îndrăznesc să‑l formuleze cu glas tare) al celor mai mulţi creştini în faţa Celui care i‑a salvat! Putem să le afirmăm că se înşală singuri, pentru că este imposibil să nu slujeşti niciunui stăpân! Refuzul de a asculta de Domnul devine pe neaşteptate sclavie în faţa idolilor (v. 28).

Mergând şi mai departe cu răzvrătirea împotriva Domnului, acest popor rebel I‑a întors intenţionat spatele (v. 27) şi, cu o nerecunoştinţă de nedescris, L‑a uitat pe Cel care‑i făcuse numai bine (v. 32). Sărman popor! Dumnezeu a vrut să‑i deschidă ochii, invitându‑l să se întoarcă şi să‑şi privească urmele sinuoase pe care le‑a lăsat în urmă (v. 23; vezi şi cap. 14.10). Dragi prieteni creştini, şi nouă ne este uneori necesar să punem punct şi să ne cumpănim (sau să ne evaluăm) căile: câţi paşi greşiţi, câte ocolişuri, câte fundături, în care ne‑am rătăcit, pentru că nu am vrut să urmăm calea dreaptă şi atât de clară a voii Domnului...!