Scripturile în fiecare zi

Ieremia
3.11‑25; 4.1‑2

Capitolul 3 îl prezintă pe Israel ca pe o soţie necredincioasă, uitând de legăturile care o unesc cu Domnul, bărbatul ei. Pe calea fărădelegii, Iuda a mers chiar mai departe decât cele zece seminţii ale lui Israel, adăugând la necredincioşia sa şi prefăcătoria: trădarea îi este agravată de ipocrizie. Deşi, din punct de vedere istoric, ne aflăm aici sub domnia evlaviosului Iosia, inima poporului tot nu şi‑a urmat într‑un mod real împăratul în trezirea pentru care acesta dăduse semnalul (vezi v. 10 şi 2 Cronici 34.33). Iuda s‑a prefăcut că se întoarce la Domnul şi astfel prefăcătoria lui este înaintea lui Dumnezeu cu mult mai rea decât îndepărtarea propriu‑zisă de El.

Cât de emoţionante sunt aceste chemări: „Întoarce‑te, întoarce‑te la Mine“; „Întoarceţi‑vă, fii răzvrătiţi“; „Eu sunt îndurător“; „vă voi vindeca...“ (v. 12,14,22; 4.1)! Şi câte secole se interpun, prin micile puncte de suspensie din v. 22, între chemarea lui Dumnezeu („Întoarceţi‑vă“) şi răspunsul poporului („Iată‑ne“), din moment ce acest răspuns al lui Israel este aşteptat de Dumnezeu şi astăzi...!

„V‑am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos“, avea să le scrie Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2). O asemenea relaţie cu Domnul implică inimi neîmpărţite. Mult mai privilegiată decât Israel, Biserica, Mireasa lui Hristos, obiect al unei iubiri atât de mari, cu cât mai responsabilă este ea în a proteja afecţiunile Sale...!