La moarte vor suferi pentru nedreptatea lor. Sau, cum parafrazează Phillips: „Datorită răutăţii lor, s-au ales cu un sfârşit rău şi li se va plăti cu vârf şi îndesat."
Oamenii aceştia sunt atât de neruşinaţi şi de destrăbălaţi încât îşi desfăşoară activităţile lor păcătoase ziua în amiaza mare. Cei mai mulţi oameni aşteaptă să se înnopteze, ca să chefuiască (Ioan 3:19); de unde şi explicaţia semiîntunericului din baruri şi bordeluri (1Tesaloniceni 5:7). Învăţătorii falşi s-au dezbărat însă de orice reţineri de care, de obicei, oamenii ţin seama, căutând să-şi ascundă păcatele în umbră.
Când iau masa împreună cu creştinii, ei sunt nişte întinaţi şi pătaţi, adică intruşi necuraţi şi insidioşi, care se desfată în îmbuibarea şi în beţia lor. Descriindu-i pe aceşti oameni, Iuda spune: „Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, servindu-se numai pe ei înşişi" (Iuda 12). Când învăţătorii falşi luau parte la agapele ţinute în legătură cu Cina Domnului în zilele de la începutul bisericii, ei erau cu totul nestăpâniţi şi absolut indiferenţi faţă de semnificaţia spirituală a acestui praznic. În loc să se gândească la alţii, aşa cum procedează întotdeauna dragostea, ei aveau grijă, cu egoism, doar de ei înşişi.