Am arătat deja că legea apelează la energia firii vechi. Ce fel de fapte produce natura omenească căzută? Nu este deloc greu să identificăm faptele firii vechi, căci acestea sunt evidente pentru toţi.

Adulterul (textul critic omite cuvântul adulter. Curvie (porneia în greacă) este tradus adesea prin imoralitate sexuală, în care este inclus adulterul. Este improbabil însă ca Pavel să fi omis să menţioneze acest păcat atât de răspândit de infidelitate în căsnicie, din catalogul viciilor firii vechi.) este infidelitatea în relaţia căsniciei.

Desfrânarea este întreţinerea de relaţii sexuale nelegitime.

Necurăţia este decăderea morală, senzualitatea.

Destrăbălarea este conduita neruşinată din care lipseşte stăpânirea de sine.

Idolatria nu este doar închinarea la idoli, ci şi imoralitatea ce însoţeşte această închinare în faţa demonilor.

Vrăjitoriile se referă la artele magice, termenul din greacă fiind înrudit cu drogurile (pharmakeia). întrucât vrăjitoria presupunea folosirea drogurilor, termenul a ajuns să însemne întreţinerea de raporturi cu duhuri rele sau rostirea unor incantaţii magice. Aici ar putea fi incluse şi superstiţiile sau „ghinionul" şi toate celelalte de acest fel.

Vrăjmăşiile înseamnă sentimentele de ură şi răutate faţă de alte persoane.

Certurile sunt discordiile, ciorovăielile, neînţelegerile.

Geloziile se referă la absenţa încrederii, la suspiciuni.

Mânia se referă la izbucnirile sau accesele de mânie şi supărare.

Ambiţiile egoiste sunt strădaniile egoiste de a fi „numărul unu", chiar în detrimentul altora.

Disensiunile sunt dezbinările provocate de dezacorduri.

Ereziile sunt sectele create de oameni tari la cerbice.

Invidia este nemulţumirea manifestată faţă de succesul sau prosperitatea altora.

Uciderile (textul critic omite termenul ucideri (phonoi). Întrucât acest cuvânt seamănă atât de mult cu cel anterior (phthonoi, „invidie"), era foarte uşor să se omită în procesul copierii manuscriselor) se referă la omorârea nelegitimă a altora.

Beţia se referă la starea de ebrietate cauzată de consumul băuturilor alcoolice.

Petrecerile dezmăţate sunt adunările zgomotoase pentru a se distra, însoţite de beţie.

Pavel îşi avertizează cititorii, cum le-a mai spus deja, că cei ce practică asemenea lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Pasajul acesta nu ne învaţă că un beţiv nu poate fi mântuit, ci ne spune că cei a căror viaţă este caracterizată de toate lucrurile care alcătuiesc lista faptelor firii vechi nu sunt mântuiţi.

Cum se face că Pavel le scrie în această manieră bisericilor alcătuite din creştini? Motivul este că nu toţi cei ce afirmă că sunt mântuiţi sunt copii adevăraţi ai lui Dumnezeu. Astfel, pretutindeni în Noul Testament Duhul Sfânt adesea însoţeşte prezentarea unor minunate adevăruri spirituale de cele mai solemne avertismente la adresa celor care rostesc numele lui Cristos.