Domnul este aproape GBV

Colosenii, ca oameni dintre națiuni, umblaseră cândva în stricăciunea morală care domina păgânismul, dar, din nefericire, această trăsătură se întâlnește astăzi și în creștinătatea mărturisitoare (comparați Romani 1.29‑31 cu 2 Timotei 3.1‑5). Stricăciunea morală era manifestarea vieții în carne, sfera vieții pe care colosenii o trăiseră odinioară. Acum însă nu mai trăiau acea viață în care se practicau astfel de lucruri. Ei muriseră cu Hristos, scăpând în felul acesta de viața în carne, și înviaseră cu Hristos, fiind introduși într‑o nouă viață. Creștinul trebuie să realizeze această nouă viață în umblarea lui și să urmeze îndemnul exprimat aici: „Dezbrăcați‑vă de toate acestea“, adică «renunțați la ele»!

Suntem deci îndemnați să renunțăm la „toate acestea: mânie, supărare, răutate […]“, să ne lepădăm de ele, să le înlăturăm complet din viața noastră zilnică! Ele izvorăsc din voința proprie și dintr‑o inimă neînfrânată și sunt incompatibile cu viața lui Hristos, care ne aparține. Să ne facem o cercetare serioasă și să veghem ca aceste manifestări ale omului vechi să nu se producă. Am văzut oare vreodată o singură astfel de manifestare în viața scumpului nostru Mântuitor? Cel care este întruchiparea blândeții și a răbdării desăvârșite ne spune despre Sine: „Eu sunt blând și smerit cu inima“, iar profetul consemna despre El că „nu Se va certa, nici nu va striga; nici nu‑I va auzi cineva glasul pe străzi“. Nouă nu ne rămâne decât să călcăm pe urmele Celui care, „fiind insultat, nu răspundea cu insultă“ și să umblăm în adevăr, ca și El, în toate lucrurile, căci El Însuși este Adevărul (Matei 11.29; 12.19; 1 Petru 2.21‑24).

Să remarcăm că în aceste versete din Coloseni 3 avem două semne distinctive ale omului vechi: răutatea exterioară, care se manifestă prin fapte și cuvinte (versetul 8), și minciuna, trăsătură definitorie a omului natural. Dar creștinul, prin faptul că a murit cu Hristos, s‑a dezbrăcat de vechiul om și de tot ceea ce îi era caracteristic.

H. Rossier