Domnul este aproape GBV
Tot așa, soțiilor, fiți supuse soților voștri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere; podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului și a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumești, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Pentru că astfel se împodobeau altădată și sfintele femei, care sperau în Dumnezeu, supunându‑se soților lor, după cum Sara asculta de Avraam, numindu‑l domn.
1 Petru 3.1‑6
Trăsătura dominantă a soției creștine ar trebui să fie supunerea față de soțul ei. Punerea în practică a acestui îndemn ne învață imensa influență pe care viața creștină consecventă o poate avea asupra unui necredincios care, refuzând să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi câștigat observând viața soției sale trăită în toată curăția și în temere de Dumnezeu.
Totuși, dacă soția trebuie să se poarte cum se cuvine față de soțul ei, ea este chemată să trăiască în duh înaintea lui Dumnezeu. Podoaba ei nu trebuie să fie după moda schimbătoare a acestei lumi, al cărei singur scop este de a o face atrăgătoare în exterior, fără impact asupra caracterului moral, care este singurul de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
Soția creștină trebuie mai degrabă să se gândească la ce Se uită Dumnezeu, anume „omul ascuns al inimii“, și să se împodobească cu un duh blând și liniștit. Acesta este opusul vanității și al îngâmfării cărnii care caută întotdeauna să iasă în evidență. Pe de altă parte, acest duh blând și liniștit trebuie prețuit în inimă, înaintea lui Dumnezeu. Dacă este cultivat acolo, nu va eșua în a forma un caracter blând și liniștit înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Putem lua uneori un aer calm și liniștit, dar aceasta nu are nicio valoare dacă nu este manifestarea unui duh blând și liniștit. Numai ce vine din „omul ascuns al inimii“ va influența viața în mod potrivit.
Sfintele femei de altădată sunt citate ca exemplu pentru soțiile creștine de astăzi. Ele sperau în Dumnezeu, se împodobeau cu un duh blând și liniștit și erau supuse soților lor. Sara își dovedea ascultarea și supunerea față de soțul ei numindu‑l domn, după obiceiul de atunci. Soțiile care speră în Domnul, care se supun soților lor și care fac binele fără să se teamă de consecințe sunt, în caracterul lor, fiicele Sarei.
H. Smith