Domnul este aproape GBV

Petru a avut înaintea ochilor tot ceea ce era mai important pentru mintea și inima unui iudeu. Moise fusese legiuitorul, iar Ilie fusese profetul și reformatorul. Mai mult, acum Îl vedea pe Mesia; de aceea, pentru gândirea sa iudaică, această scenă era atât de frumoasă, încât a dorit ca ea să dureze la nesfârșit. Prin urmare, Petru a luat cuvântul, iar prin vorbele sale L‑a așezat pe Fiul lui Dumnezeu la același nivel cu Moise și cu Ilie. A crezut că această scenă trebuie să continue și a propus să fie făcute trei corturi: unul pentru Domnul, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. Însă, pe când vorbea el încă, a venit un nor și i‑a umbrit, iar Petru, Iacov și Ioan au fost cuprinși de teamă. Ce era acest nor? Era Șechina: gloria lui Dumnezeu, acel nor care a fost alături de Israel în zilele peregrinării lui prin pustie, și care acum apăruse pentru a proteja gloria Persoanei Fiului lui Dumnezeu.

Acel nor reprezenta prezența imediată a Tatălui – era de fapt expresia casei Tatălui – și în el au intrat Moise și Ilie. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că acolo intrăm și noi! Și nu trebuie să ne temem să intrăm. Dacă avem gândurile Tatălui cu privire la Fiul Său, nu există niciun motiv de teamă. Moise și Ilie aveau gândurile Tatălui cu privire la Fiul, de aceea au intrat fără teamă în nor.

Sărmanul Petru vorbise nechibzuit, iar acum simțea acest lucru. Tatăl nu putea îngădui ca Fiul Său să fie insultat, de aceea imediat din nor s‑a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați“. Da, de El, nu de Moise, nici de Ilie. Zilele acelora trecuseră. Acum era ziua Domnului Isus; și Lui, doar Lui Îi trebuie dată ascultarea.

W. T. P. Wolston