Domnul este aproape GBV

Trăim într‑un timp de sărăcie și de foamete spirituală mai mare decât în alte vremuri. Starea actuală a Bisericii ne duce cu gândul la valea oaselor uscate din cartea profetului Ezechiel. Suntem nevoiți să facem față nu doar relelor care au caracterizat epocile trecute, ci și corupției ajunse la coacere care este specifică acestui timp, în care vedem acoperite cu mantia mărturisirii creștine formele variate ale răului care se găseau în lumea păgână.

Iar când privim spre aceia care au cunoștința adevărului, și care chiar se mândresc cu acest lucru, poate că am fi încurajați și ne‑am aștepta să vedem o stare spirituală sănătoasă și viguroasă, dar, din nefericire, în multe cazuri cunoștința este doar o teorie rece și fără influență, o mărturisire superficială, care nu are putere asupra simțămintelor și afecțiunilor omului dinăuntru. În rândul persoanelor care formează această categorie vom descoperi că adevărul lui Dumnezeu produce puțin interes sau puțină atracție spirituală; ei cunosc atât de mult în teorie, încât nu le mai poate fi prezentat niciun adevăr cu care să nu fie deja obișnuiți; din aceasta decurge și nepăsarea cu care abordează orice principiu al adevărului creștin.

Într‑o asemenea stare de lucruri, care mai pot fi resursele celui credincios? La ce trebuie el să recurgă? La rugăciune, la răbdare, la stăruință în rugăciune și la părtășia tainică cu Dumnezeu! Doar prin astfel de exerciții reale și adânci făcute în prezența Lui putem ajunge la o estimare adevărată cu privire la noi înșine și la lucrurile din jurul nostru; și nu doar atât, ci acolo obținem și puterea spirituală de a lucra pentru Dumnezeu în mijlocul celor credincioși sau în mijlocul lumii de afară.

C. H. Mackintosh