Domnul este aproape GBV

Apostolul Petru le trimite această epistolă credincioșilor aflați într‑o lume care le este ostilă celor ce doresc să trăiască pentru Hristos.

Chiar dacă aceștia erau în împrăștiere, Petru dorește ca ei să‑și înțeleagă poziția în Hristos. El îi numește străini și călători, arătând prin aceasta că ei nu aparțineau acestei lumi, ci doar treceau prin ea. Apostolul dorea ca ei să fie conștienți că cetățenia lor era în ceruri (Filipeni 3.20). Poate că ei erau cetățeni ai Imperiului Roman, însă, în realitate, erau străini și călători, în căutarea „cetății care are temelii, al cărei Arhitect și Ziditor este Dumnezeu“ (Evrei 11.10). Aceasta arată că cetățenia lor de pe pământ era doar secundară și că se aflau, pentru un timp, într‑un teritoriu străin și ostil (1 Petru 2.11,12).

Petru nu le spune să se retragă din lume și să se izoleze în vreo mănăstire, ci dorința lui este ca ei să‑și însușească învățătura divină, care să‑i întărească pentru a‑i rezista diavolului (1 Petru 5.7) și pentru a fi gata să dea socoteală, cu blândețe și cu teamă, despre nădejdea care era în ei (1 Petru 3.15). Și astăzi, cei credincioși trebuie să înoate încontinuu împotriva curentului acestei lumi. Dacă pierdem din vedere poziția pe care o avem, vom fi descurajați. Trebuie să avem înaintea ochilor nădejdea noastră cerească și să mărturisim că suntem „străini și călători pe pământ“ (Evrei 11.13).

T. Hadley, Sr.