Meditații Charles Spurgeon
4
Septembrie
DIMINEAŢA
Da, voiesc; fii curăţit. Marcu 1:41
Întunericul primitiv aude porunca Atotputernicului „să fie lumină" (Genesa 1:3) și imediat „ a fost lumină" (vers. 3). Cuvântul Domnului Isus este la fel de maiestuos ca şi acest vechi cuvânt al puterii. Răscumpărarea, ca şi creaţiunea, are cuvântul său tare. Isus vorbeşte, şi se face. Lepra nu avea nici un leac omenesc, dar a fugit de îndată ce Domnul a spus „voiesc". Boala nu arăta nici un semn de speranţă sau de însănătoşire. Natura nu a contribuit cu nimic la propria ei vindecare, cuvântul neajutat a făcut toată munca pe loc şi pentru totdeauna. Păcătosul este un bolnav mai nefericit decât leprosul. Să urmeze deci exemplul leprosului şi să meargă la Isus rugându-L şi aruncându-se „în genunchi înaintea Lui" (Marcu 1:40). Să-şi exercite puţina credinţă, chiar dacă nu ar putea merge mai departe de „Doamne, dacă vrei poţi să mă curăţesti" (vers. 40). Nu trebuie să ne îndoim de rezultatul acestei aplicaţii. Isus îi vindecă pe toţi cei care vin la El şi nu alungă pe nimeni. Citind povestirea din care face parte textul nostru, faptul că Isus 1-a atins pe lepros este vrednic de luat în seamă. Această persoană necurată încălcase legile ceremoniale intrând în casă, dar Isus, departe de a-1 mustra, calcă şi El legea ca să-1 întâlnească. Isus face un schimb cu leprosul, pentru că, în timp ce îl curăţeşte, îl atinge şi este pângărit conform legii levitice. Isus Christos s-a făcut păcat pentru noi, deşi El nu cunoştea păcatul, pentru ca noi să putem ajunge la neprihănirea lui Dumnezeu prin El. O, dacă sărmanii păcătoşi ar merge la Isus, crezând în puterea lucrării Sale de substituire, ar afla curând cât de mare este puterea atingerii Sale îndurătoare. Mâna care a înmulţit pâinile, mâna care 1-a salvat pe Petru de la înec, care îi susţine pe sfinţii în necaz, cate îi încununează pe credincioşi, aceeaşi mână va atinge fiecare păcătos şi îl va curaţi într-o clipă. Dragostea lui Isus este izvorul mântuirii. El ne iubeşte, ne priveşte şi ne atinge, şi noi trăim
SEARA
Să aveți cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte şi bine drepte. Levitic 19:36
Greutăţile, balanţele şi măsurile trebuie să fie în conformităţi cu standardele dreptăţii. Cu siguranţă, creştinul nu are nevoie să i se amintească acest lucru în afacerile sale, fiindcă, chiar dacă corectitudinea ar fi alungată din toată lumea, ar găsi adăpost în inimile credincioşilor. Mai sunt, totuşi, altă balanţe care cântăresc lucrurile morale şi spirituale, şi acestea au nevoie să fie examinate des. Sunt drepte cumpenele în cari cântărim caracterele noastre şi ale altora? Nu cumva transformăm gramele noastre de bunătate în kilograme, şi calităţile celorlalţi oameni în uncii? Creştini, fiţi atenţi la greutăţi şi masuri. Sunt cumpenele pe care măsurăm încercările si necazurile noastre în conformitate cu standardul? Pavel, care a suferit mai mult decât noi, numea încercările sale „uşoare" (2 Corinteni 4:17). Totuşi, noi credem adesea că încercările noastre sunt grele. Cu siguranţă, ceva a fost uitat pe cântar! Trebuie să cercetăm problema, altfel vom fi aduşi în faţa curţii cereşti pentru greutăţi nedrepte. Sunt corecte cântarele cu care ne măsurăm credinţele doctrinale? Doctrina harului trebuie sä aibă aceeaşi greutate cu preceptele Cuvântului — nici mai mare, nici mai mică. Totuşi, mă tem că, la mulţi oameni, un talger sau altul este mai greu. Este important să măsurăm cu dreptate adevărul Creştini, fiţi atenţi în această privinţă. Măsura cu cari ne măsurăm obligaţiile şi îndatoririle pare cam mică. Când un om bogat contribuie la cauza lui Dumnezeu în aceeaşi măsură ca un om sărac, este aceasta „o efă dreaptă, şi un bin drept"? Când pastorii mor de foame din cauza egoismului nostru, este o cumpănă dreaptă? Când cel sărac este dispreţuit, iar cel bogat admirat, este o greutate dreaptă? Cititorule, aş putea continua asta, dar prefer să te las pe tine să descoperi şi să distrugi în seara aceasta toate cumpenele, greutăţile şi măsurile nedrepte din viaţa ta.