Meditații Charles Spurgeon

5

Septembrie

DIMINEAŢA

Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului. Psalmi 120:5

În calitate de creştin, trebuie să locuieşti într-o lume rea, şi nu te ajută prea mult că strigi „vai de mine". Isus nu s-a rugat să fii luat din lume, şi nu trebuie să-ţi doreşti nici tu un lucru pentru care El nu s-a rugat Este mult mai bine să înfrunţi greutăţile prin puterea Domnului, şi să-L slăveşti prin acest lucru. Duşmanul este întotdeauna gata să detecteze falsitatea din purtarea ta; de aceea, fii sfânt. Aminteşte-ţi că ochii tuturor sunt asupra ta, şi că de la tine se aşteaptă mai mult decât de la ceilalţi. Luptă-te să nu dai nici o ocazie acuzaţiilor. Lasă ca bunătatea să fie singura greşeală pe care ei o descoperă în tine. Ca şi Daniel, sileşte-i să spună despre tine: „Nu vom găsi nici un cuvânt deplângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui" (Daniel 6:5). Caută să fii folositor şi consecvent Poate că îţi spui: „dacă aş fi într-o poziţie mai favorabilă, aş \ putea sluji mai bine cauza Domnului; de aici de unde sunt eu, nu pot face nici un bine". Dar, cu cât mai rău este poporul din jurul tău, cu atât mai multă nevoie are de un exemplu bun. Dacă sunt , cocoşaţi, au nevoie de tine ca să-i îndrepţi. Dacă sunt perverşi, au nevoie să le întorci inimile mândre spre adevăr. Unde poate I să fie medicul, dacă nu în mijlocul bolnavilor? Unde îşi câştigă I soldatul onoarea, dacă nu în focul luptei? Şi când oboseşti de i lupta cu păcatul, aminteşte-ţi că toţi sfinţii au îndurat aceleaşi j 'încercări. Ei nu au fost purtaţi la cer pe pat de flori, şi tu nu I trebuie să te aştepţi să călătoreşti mai comod. Ei au trebuit să-şi primejduiască vierile până la moarte în locurile cele mai grele ale luptei, şi tu nu vei primi cununa până nu vei îndura totul, „ca un bun ostaş al lui Christos" (2 Timotei 2:3). De aceea, „vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă" (1 Corinteni 16:13).

SEARA

Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Iov 38:16

Unele lucruri din natură trebuie să rămână un mister chiar şi pentru cei mai inteligenţi şi întreprinzători cercetători. Cunoaşterea omenească are graniţe de care nu poate trece. Cunoaşterea universală îi aparţine numai lui Dumnezeu. Dacă acesta este cazul în privinţa lucrurilor văzute şi temporale, sunt liniştit că nu la fel se întâmplă în privinţa problemelor veşnice şi spirituale. De ce, atunci, să-mi torturez mintea cu speculaţii despre destin şi voinţă, predestinare şi responsabilitate omenească? Nu sunt capabil să descifrez aceste adevăruri adânci şi misterioase, aşa cum nu sunt în stare să cercetez adâncurile de dedesubt, cele din care izvorăsc oceanele. De ce sunt atât de curios să cunosc motivele providenţei Domnului, cauzele acţiunilor Lui, scopurile vizitelor Sale? O să fiu vreodată în stare să strâng soarele în palmă şi să ţin universul în mână? Totuşi, aceste lucruri sunt o nimica toată în comparaţie cu ceea ce poate face Domnul Dumnezeul meu. Ingăduiţi-mă să nu mă lupt să înţeleg infinitul, ci să-mi consum puterea iubind. Ceea ce nu pot câştiga prin intelect, pot avea prin afecţiune. Acest lucru îmi este de ajuns. Nu pot să pătrund adâncurile mării, dar pot să mă bucur de briza care adie la suprafaţa ei, şi pot să navighez pe apele ei albastre, dacă am vânt prielnic. Dacă aş putea pătrunde „până la izvoarele mărilor", nu mi-ar fi de nici un folos, nici mie, nici altora. Nu aş putea salva nici o corabie care se scufundă, şi nu aş putea aduce înapoi un marinar înecat soţiei şi copiilor îndureraţi. Pătrunderea tainelor adânci nu mi-ar fi de nici un folos. Cea mai mică fărâmă de dragoste, şi cel mai simplu act de ascultare, sunt mai bune decât cea mai adâncă cunoaştere. Doamne, las infinitul pe seama Ta. Mă rog ca Tu să ţii departe de mine dragostea faţă de Pomul Binelui şi Răului, care m-ar îndepărta de Pomul Vieţii.