Meditații Charles Spurgeon
6
Septembrie
DIMINEAŢA
In mijlocul unui neam ticălos si stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume. Filipeni 2:15
Noi folosim lumina ca să vedem mai bine. Creştinul trebuie să fie atât de strălucitor în viaţa sa, încât o persoană care trăieşte cu el o singură săptămână să cunoască Evanghelia. Conversaţia sa trebuie să fie de aşa natură, încât toţi cei care îl aud să ştie clar cine este el şi pe cine slujeşte. Oamenii trebuie să vadă imaginea lui Isus reflectată în acţiunile lui zilnice. Luminile sunt folositoare în călăuzire. Noi trebuie să-i ajutăm pe cei din jurul nostru care se află în întuneric. Trebuie să le spunem cu putere Cuvântul vieţii. Trebuie să îndreptăm atenţia păcătoşilor spre Mântuitorul, şi pe cei obosiţi spre un loc de odihnă. Omenii citesc adesea Biblia fără să o înţeleagă. Noi ar trebui să fim gata, asemenea lui Filip, să-i instruim pe cei care cercetează în Cuvântul lui Dumnezeu, pe calea mântuirii, şi în viaţa bunătăţii. Lumina este folosită şi pentru avertizare. Pe stâncile şi limanurile noastre trebuie să fie înălţate faruri. Creştinii trebuie să ştie că există multe lumini false care strălucesc pretutindeni îh lume, şi că, de aceea, este nevoie de lumini adevărate. Slujitorii lui Satana sunt întotdeauna la lucru, ispitindu-i pe cei lumeşti la păcat, sub numele plăcerii. Ei aprind lumini false. Este responsabilitatea noastră să ridicăm lumina adevărată pe fiecare stâncă primejdioasă, să arătăm fiecare păcat, şi să spunem ce conduce la el, ca să fim curaţi de sângele oamenilor, strălucind ca nişte lumini în lume. Lumina are şi o influenţă spre bucurie, şi aceasta este şi menirea creştinului. Creştinul trebuie să fie un mângâietor, cu vorbe bune pe buze şi bunătate în inimă; el trebuie să poarte o rază de soare oriunde merge şi să împrăştie fericire în jurul lui.
O, Duh prea Sfânt, rămâi cu mine;
Să pot fi bun, şi milostiv, şi drept
Prin vorbe ce mângâie şi alină
Să mă trezeşti la viaţa ce-o aştept,
Cu fapte de curaj şi umilinţă
SEARA
Să mă-ntăreşti într-a lui Isus credinţă. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege. Galateni 5:18
Cel care îşi evaluează propriul caracter dintr-un punct de vedere legalist, nu numai că va dispera când va ajunge la capătul analizei, dar - dacă este înţelept - va dispera şi la începutul ei. Dacă am fi judecaţi pe baza legii, nimeni nu ar fi achitat Ce binecuvântare este să ştii că locuieşti pe domeniul harului, nu al legii! Când ne analizăm starea în faţa lui Dumnezeu, nu trebuie să întrebăm: „sunt eu, prin mine însumi, desăvârşit în faţa legii?", ci „sunt desăvârşit în Christos Isus?" Acestea sunt două probleme diferite. Nu avem nevoie să ne întrebăm: „sunt fără păcat prin meritele mele proprii?", ci „am fost spălat în izvorul care curăţă păcatul şi fărădelegea?" Întrebarea nu este „sunt eu, prin mine însumi, plăcut lui Dumnezeu?" ci „sunt eu primit în Prea Iubitul Lui" (Efeseni 1:6)? Atunci când creştinul îşi vede meritele de pe vârful Muntelui Sinai, se alarmează în privinţa mântuirii sale. El îşi spune: „credinţa mea este amestecată cu necredinţă. Nu este în stare să mă mântuiască". Ar fi mult mai bine pentru el să-şi examineze meritele în lumina Calvarului. Ar trebui să se gândească la obiectul credinţei, nu la credinţă în sine. Atunci ar putea spune: „nu există nici o greşeală în El; de aceea, sunt în siguranţă". Creştinul oftează - „speranţa mea de a ajunge în cer este tulburată şi slăbită din cauză că sunt plin de nelinişte pentru lucrurile prezente. Cum aş putea fi acceptat?" Dacă ar privi la temelia speranţei sale, ar vedea că promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure. Oricare ar fi îndoielile noastre, jurământul făgăduinţei nu va cădea niciodată (vezi Evrei 6:17). Credinciosule, este întotdeauna mai sigur pentru tine să fii condus de Duhul Sfânt în libertatea Evangheliei, decât să porţi lanţurile legalismului. Judecă singur prin ce este Christos mai bun decât tine. Satana va încerca să-ţi distrugă pacea amintindu-ţi de păcătoşenia şi imperfecţiunile tale. Poţi să-i înfrunţi acuzaţiile numai rămânând credincios Evangheliei şi refuzând să porţi jugul sclaviei.