Meditații Charles Spurgeon

26

Septembrie

DIMINEAŢA

M-am uitat noaptea, si iată că era un om călare pe un cal roşu, si stătea între mirţi într-un umbrar. Zaharia 1:8

Viziunea din acest capitol descrie condiţia lui Israel din zilele lui Zaharia. Interpretată în privinţa noastră, ea descrie biserica lui Dumnezeu aşa cum se găseşte acum în lume. Bierica este comparată cu un umbrar de mirţi. Sunt nişte mirţi ascunşi, neobservaţi, tainici. Nu caută onoare şi nu atrag privirea trecătorului nepăsător. Biserica, ca şi Capul ei, are slavă, dar slava aceasta este ascunsă de privirile fireşti, fiindcă timpul STRAlucirii ei nu a sosit încă. Ideea siguranţei liniştite este şi ea sugerată, fiindcă mirţii care cresc în vale sunt liniştiţi şi calmi, în timp ce furtuna mătură culmile muntelui. Furtunile îşi irosesc puterea pe crestele îngheţate ale Alpilor, dar în vale, acolo unde curge râul care bucură cetatea lui Dumnezeu, mirţii înfloresc lângă ape liniştite, netulburaţi de vânt şi furtună. Cât de mare este liniştea bisericii lui Dumnezeu! Chiar şi atunci când are parte de împotrivire şi persecuţie, are o pace pe care lumea nu o poate da, şi, de aceea, nici nu o poate lua. Pacea lui Dumnezeu care depăşeşte orice înţelegere păzeşte inimile şi minţile copiilor Lui. Nu descrie oare această metaforă creşterea sigură şi continuă a sfinţilor? Mirtul nu îşi leapădă frunzele; el este întotdeauna verde. Şi biserica, în timpurile cele mai rele, are un înveliş verde binecuvântat în jurul ei; de fapt, are parte de o creştere mai sănătoasă atunci când iarna este mai grea. Ea prosperă cel mai mult atunci când încercările sunt mai severe. Textul arată şi o victorie. Mirtul este simbolul păcii şi un indicator al biruinţei. Fruntea cuceritorilor era încununată cu ramuri de mirt şi laur. Nu este biserica întotdeauna victorioasă? Nu sunt creştinii „mai mult decât biruitori" (Romani 8:37) prin Christos care îi iubeşte? Trăind în pace, nu adorm oare sfinţii în braţele victoriei?

SEARA

Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut. Zaharia 11:2

Când se aude un stejar căzând in pădure, înseamnă că tăietorul este la lucru. Fiecare copac din pădure tremură de teama că mâine va cădea el sub fierul ascuţit al securii. Noi suntem asemeni copacilor care aşteaptă securea. Căderea unuia dintre noi ne aminteşte că ni se apropie cu repeziciune timpul fiecăruia, fie că suntem cedri mândri sau chiparoşi umili. Cred că nu am devenit nepăsători în faţa morţii fiindcă îi auzim atât de des numele. Fie să nu ajungem niciodată ca păsările de pe acoperişul bisericii, care îşi construiesc cuiburile în clopotele funerare şi dorm liniştite atunci când dangătul lor sfâşie aerul. Să privim moartea ca pe cel mai apăsător eveniment, şi să ne cutremurăm la apropierea ei. Este o nebunie să ne petrecem timpul în activităţi uşuratice, atunci când destinul nostru veşnic atârnă de un fir de păr. Sabia este scoasă din teacă - să nu glumim cu ea. Sabia este pregătită, şi tăişul este ascuţit - să nu ne jucăm cu el. Cel care nu se pregăteşte pentru moarte este mai rău decât un prost; este nebun. Când vocea Iui Dumnezeu se aude printre pomii din grădină, smochinul, sicomorul, ulmul sl cedrul îi aud răsunetul. Fii gata, slujitor al lui Christos, fiindcă Stăpânul tău vine fără întârziere, vine atunci când lumea se aşteaptă cel mai puţin. Vezi dacă eşti credincios în lucrare, fiindcă în curând ţi se va săpa mormântul. Fiţi gata, părinţi, Vedeţi dacă copiii voştri sunt crescuţi în frica Domnului, fiindcă vor rămâne curând fără tată şi fără mamă. Fiţi, voi cei care sunteţi angajaţi în afaceri. Puneţi-vă afacerile în rânduială ţi slujiţi-L pe Dumnezeu din toată inima. Zilele slujirii voastre pământeşti se vor încheia curând, şi veţi fi chemaţi să daţi socoteală pentru ceea ce aţi făcut, bine sau rău. Să ne pregătim cu toţii pentru tribunalul marelui Rege cu o atenţie care va fi răsplătită cu binecuvântata poruncă: „Bine, rob bun si credinciot” (Matei 25:23).