Meditații Charles Spurgeon

26

Februarie

DIMINEAŢA

Măntuirea vine de la Domnul. Iona 2:9

Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Doar El poate trezi sufletul „mort în greşeli şi păcate" (Efeseni 2:1), şi doar El îl poate menţine în viaţa duhovnicească. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul" (Apocalipsa 1:8). „Mântuirea vine de la Domnul". Dacă eu sunt credincios în rugăciune, Dumnezeu m-a făcut aşa. Dacă am daruri, Dumnezeu mi le-a dat. Dacă trăiesc o vinţă binecuvântată, este din cauză că El mă ţine în palmele Sale. Eu nu pot face nimic pentru mine, dacă Dumnezeu nu face nimic. Orice aş avea, aparţine Domnului. Dacă păcătuiesc, păcatul este al meu; dar dacă fac binele, este lucrarea lui dumnezeu în întregime. Dacă am învins un vrăjmaş spiritual, este din cauză că Dumnezeu mi-a întărit braţul. Trăiesc o viaţă Consacrată în faţa oamenilor? Nu trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Sunt eu sfinţit? Nu m-am curăţat singur; Duhul lui Dumnezeu m-a sfinţit. Sunt despărţit de lume? Pedepsele lui Dumnezeu m-au sfinţit spre binele meu. Am crescut în Cunoştinţă? Marele învăţător m-a învăţat. Toate bijuteriile mele au fost făurite de arta cerului. Am găsit în Dumnezeu toate lucrurile de care aveam nevoie, dar în mine nu am găsit decât păcat şi nefericire. „El este stânca şi ajutorul meu" (Psalmi 62:2, 6). Mă hrănesc eu cu Evanghelia? Evanghelia nu ar fi fost hrana mea dacă Domnul nu ar fi pregătit-o pentru sufletul meu şi dacă nu m-ar fi ajutat s-o găsesc. Trăiesc din mana care cade din cer? Ce altceva este mana decât Isus Christos însuşi, al cărui sânge îl beau şi cu al cărui trup mă hrănesc? Primesc continuu noi puteri? De unde îmi adun tăria? Ajutorul meu vine de pe Colinele cerului. Fără Isus, nu pot face nimic. Asemeni unei ramuri care nu poate aduce rod dacă nu „rămâne în viţă" (Ioan
15:4), nici eu nu pot face nimic dacă nu rămân în El. Doamne, Invaţă-mă în această seară lecţia pe care a învăţat-o Iona în adâncuri: „Mântuirea vine de la Domnul".

SEARA

Preotul să-l cerceteze, si dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana. Levitic 13:13

Deşi această regula poate părea ciudată, este înţeleaptă. Manifestarea exterioară a bolii arăta că trupul leprosului era sănătos. Poate că ar fi bine pentru noi să vedem care este înţelesul simbolic al acestei reguli neobişnuite. Şi noi suntem leproşi, şi putem aplica regulile leprei la noi înşine. Când un om se vede pierdut şi ruinat, acoperit în totalitate de lepra păcatului, când renunţă la orice îndreptăţire de sine şi pledează vinovat în faţa Domnului, atunci şi numai atunci poate fi curăţat prin sângele lui Isus şi harul lui Dumnezeu. Păcatul ascuns, nerecunoscut şi nemărturisit este adevărata lepră; dar când păcatul este recunoscut şi mărturisit, lepra primeşte o lovitură de moarte, şi Domnul priveşte sufletul chinuit cu îndurare şi milă. Nimic nu este atât de mortal ca îndreptăţirea de sine, şi nimic nu este mai plin de speranţă decât căinţa. Trebuie să mărturisim că suntem păcătoşi, fiindcă nici o altă mărturisire nu va fi ascultată. Dacă Duhul Sfânt lucrează în noi şi ne convinge de păcat, nu vom avea nici o dificultate în a recunoaşte — mărturisirea va ţâşni spontan de pe buzele noastre. Ce mângâiere oferă acest text păcătoşilor care s-au trezit cu adevărat: însăşi situaţia care îi îndurera atât de tare s-a transformat într-un motiv de speranţă! Înainte de a te îmbrăca, trebuie să te dezbraci; înainte să clădeşti o casă, trebuie să sapi temelia — şi sentimentul că eşti păcătos este cea dintâi lucrare a harului. Sărmane om plin de lepra păcatului, prinde curaj şi vino la Isus aşa cum eşti.

Când recunoaştem că suntem datori
Mai mult sau mai puţin, după putere,
Primim pe dată de la Domnul ajutor,
Iertare, îndrumare şi putere.
Doar sărăcia îţi oferă bucurie,
Purtându-ţi sufletul în largi păşuni:
Când ne încredem în avutul nostru cu tărie,
Nu mai primim răspuns la rugăciuni.